joi, 16 ianuarie 2014

Ne ocroteste si ne invesniceste



Semne bune anul are (ar trebui să aibă) şi pentru noi, românii din Cernăuţi, deoarece l-am început ca întotdeauna cu Eminescu. Inimile noastre au bătut în unison cu întreg neamul care are o Ţară, indiferent de locul unde i-a fost sortit să trăiască. Este citadela pe care o numim cu dragoste şi mândrie România, căci„Eminescu-i România,/ Tăinuită în cuvânt”după cum scria Adrian Păunescu, versurile prinzând aripi de cântec răscolitor. Pretutindeni unde există viţă românească, în ziua de miercuri, la 15 ianuarie, s-a vorbit, s-a cântat, s-a recitat din şi despre Eminescu. S-a visat şi s-a zburat cu Eminescu, căci la El găsim sentimentul de libertate pe care îl dă visul şi numai la El venim după adevărul care ne face liberi. La Cernăuţi s-a cântat şi s-a recitat cu mai mult suflet, cu mai profundă afecţiune decât pe tărâmurile unde românii au parte de libertate şi adevăr. La noi Eminescu e mai presus de sintagma „Poetul nepereche”, El purtând simbolul unicei salvări şi ultimei speranţe de dăinuire a fiinţei naţionale. Suntem copiii Lui – buni sau răi, recunoscători sau ingraţi, păstrători sau demolatori de identitate. Odată ce am avut norocul să ne naştem români, suntem deopotrivă ai lui Eminescu, măcar în zilele când îi preamărim Naşterea şi îi comemorăm trecerea în Eternitate.
Noi, chipuri de lut, am privit în dimineaţa de 15 ianuarie mai visători la Luceafăr, păşind pe urmele marelui noroc de a avea la Cernăuţi două statui ale Poetului, plasate în locuri ce i-au marcat adolescenţa. La poarta Casei lui Aron Pumnul primii întâlniţi au fost tinerii de la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii „Yuri Fedkovyci” – studenţii dnei dr. doc. Lora Bostan, distinsă în ajun cu premiul „Mihai Eminescu”, decernat de Liceul particular nr. 1 din Suceava. M-am pornit de acasă mai devreme, cu gândul că voi avea timp să intru în pridvorul Casei unde-şi petrecea nopţile albe, pierdut în universul cărţilor, copilul Mihăiţă Eminovici. Dar curtea era deja arhiplină, iniţiatorul florilegiului omagial, poetul Ilie T. Zegrea, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, anunţând tradiţionala ceremonie de depunere a florilor din partea societăţilor naţionale româneşti, oaspeţilor din judeţul Suceava, Consulatului General al României la Cernăuţi, prezent in corpore.
Un moment de vârf l-a trăit pe muntele de lumină al Luceafărului poetul, traducătorul, istoricul literar, distinsul om de cultură, Mircea Lutic, învrednicit de cea mai înaltă apreciere a creaţiei sale – Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, pentru poezie pe anul 2011. Un preambul edificator la acest eveniment de excepţie pentru comunitatea noastră l-a făcut scriitorul Vasile Tărâţeanu, membru de onoare al Academiei Române, care a menţionat că nu există alt loc mai semnificativ pentru înmânarea acestei prestigioase distincţii, subtilizând că premiul decernat lui Mircea Lutic pentru culegerea de versuri „Arminden cu heruvimi” ne onorează pe toţi intelectualii români din Bucovina. Deoarece în virtutea circumstanţelor familiale n-a avut posibilitatea să se deplaseze la Bucureşti şi să asiste la solemnitatea Academiei Române, înalta distincţie i-a fost înmânată de Consulul General al României la Cernăuţi, dna Eleonora Moldovan. Discursul pe care Mircea Lutic l-ar fi rostit în mediul academic i-a fost rezumat de efervescenţa emoţiilor la câteva trepidante cuvinte: „Consider locul acesta mult mai apropiat de prezenţa fizică şi spirituală a marelui nostru Poet. E un moment de vârf al existenţei mele că modesta-mi activitate a devenit cunoscută în cel mai înalt forum al culturii române, iar cartea mi-a fost citită de o bună parte a membrilor Academiei Române. Sunt recunoscător lui Vasile Tărâţeanu că a contribuit ca volumul să fie citit de mari personalităţi, învrednicindu-se de atenţia domniilor lor. E o mare onoare pentru mine”.
Exprimându-şi sentimentele de bucurie de a fi împreună în această Zi mare care, de fapt, e o stare permanentă de spirit pentru românii ce l-au luat pe Eminescu drept model de slujire neamului, Consulul General al României la Cernăuţi, dna Eleonora Moldovan, a adresat mulţumiri tuturor organizatorilor şi persoanelor prezente. În special a stăruit asupra faptului că data naşterii lui Eminescu a devenit şi Ziua Culturii Române – sărbătoarea reîntregirii spirituale: „E un lucru esenţial pentru fiecare român să vină de fiecare dată la o întâlnire cu Eminescu, pentru că e un prilej de a ne reculege, un remediu de a ne păstra conştiinţa naţională pură, vie şi curată. Vă doresc ca întâlnirile cu Eminescu să le aveţi zilnic, pentru că ele sunt şi atunci când ne amintim de poezia eminesciană, şi când ne aprofundăm în cugetările filozofice ale Poetului. Modelul spiritual, moral, cultural Eminescu să ne călăuzească paşii şi să avem mereu parte de asemenea întâlniri eminesciene. La mulţi ani Eminescu, la mulţi ani Ziua Culturii Române!”.
Dna Lora Bostan a vorbit despre lucruri ce le transmite în permanenţă studenţilor ei: cunoaşterea corectă a vieţii şi operei eminesciene ne poate zidi frumos, vertical, ca un turn de mănăstire ştefaniană. Această cunoaştere începe de la primii paşi ai elevului Mihăiţă Eminovici prin Cernăuţi, simbolică fiind manifestarea organizată cu o zi înainte la sediul Societăţii „Mihai Eminescu”, unde arhivistul Dragoş Olaru a realizat virtual un periplu prin locurile marcate de prezenţa lui Eminescu la Cernăuţi. „A fost o excursie spirituală în trecutul şi valorile noastre. Ne-am îndepărtat în timp şi totodată ne-am apropiat de prezent. În această lume pragmatică se pierde legătura cu trecutul, cu limba maternă, cu însăşi fiinţa naţională. Nu Eminescu are nevoie de recunoaşterea noastră, ci noi avem nevoie de El pentru a ne păstra aşa cum am fost creaţi. Citindu-l, vedem că Eminescu înseamnă iubire de acest pământ, de limbă, istorie… Dacă vrem să-i avem aproape pe copiii şi nepoţii noştri, nu trebuie să-i îndepărtăm de la ramura acestui copac viguros. Eminescu va trăi cât va exista măcar un singur român …”.
Cuvintele de preţuire pentru Poetul nostru, ancorat temeinic în literatura universală şi în circuitul de valori umane, rostite de un oaspete din Lviv, Lesea Luţik, preşedinta societăţii huţulilor de acolo, ne dau certitudinea că Eminescu este alesul viitorului, numele fiindu-i purtat prin secole indiferent de spiritul neadormit al românilor. Dar, spre deosebire de geniul eminescian, lucrurile materiale care l-au înconjurat au o durată efemeră, dacă sunt lăsate în voia sorţii. De data aceasta nu s-a suflat o vorbă despre starea degradantă a Casei lui Aron Pumnul. În 24 de ani de când a fost readus Eminescu în faţa ei ne-am înălţat, la figurat vorbind, turnuri de iubire pentru Poet. Au apărut prin localităţile noastre lăcaşe măreţe de închinare, numai pentru cea mai de valoare biserică a sufletului – Muzeul „Mihai Eminescu” – nu se găsesc, nu se pot aduna mijloaceSe vede că cercetarea teoretică a adevărului eminescian necesită mai uşoare eforturi decât restaurarea unei Case.
…Însoţiţi de melodiile corului „Dragoş Vodă”, cu buchete tricolore, exponenţii comunităţii româneşti, având alături şi reprezentanţi ai autorităţilor regionale, au troienit cu flori statuia Poetului din centrul oraşului. Iar la Biblioteca regională „Myhailo Ivasiuk” Eminescu a tronat în împărăţia cărţilor. Prin recitalul de poezie şi melodiile interpretate de talentatul chitarist Dumitru Facas, studenţii dnei Lora Bostan au conturat formula „Eminescu înseamnă iubire”, iar eleva Maria Hrizeliuc de la ŞM Voloca, îndrumată de profesorul Nicolae Mintencu, a cântat şi a recitat „Glossă”, denotând profunda înţelegere că „Viitorul şi trecutul/ sunt a filei două feţe, /Vede-n capăt începutul/ Cine ştie să le-nveţe;”.
Recitalul tinerilor l-a inspirat pe oaspetele sucevean, laureatul premiului „Lucian Blaga” al Academiei Române, Constantin Hrehor, poet, publicist şi părinte spiritual a câtorva mii de enoriaşi, să invoce copilăria lui Eminescu la Cernăuţi, Casa lui Aron Pumnul urmând să devină un bun de patrimoniu pentru toată România:„Însuşi Eminescu este o casă a românilor, pe temelie de piatră, în mijloc cu o pâine mare din care ne hrănim şi ne înveşnicim”. Şoaptele lui Eminescu au străbătut din cărţile prezentate de Mircea Lutic („Vistieria tăcerii” de Elena Mariţa – o întrupare de metafore poetice ideale) şi Ştefan Broască („Cultivatorii de iluzii” de Ilie T. Zegrea– o culegere de subtilă eleganţă din colecţia „Opera omnia, poezie contemporană). Ambele volume sunt reprezentative pentru autori şi, desigur, merită o prezentare aparte. Menţionăm că Ilie T. Zegrea a venit la sărbătoarea eminesciană şi cu trei numere ale revistei scriitorilor români din Cernăuţi „Septentrion Literar”, iar Vasile Tărâţeanu – cu o desagă de cărţi de diverşi autori, consacrate Poetului Naţional. La capitolul lansării de carte s-a încadrat şi monografia comunei Poiana Stampei, promovată de Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, fiind de faţă autorii – Ioan şi Paraschiva Abodnăriţei de la Vatra Dornei. Cu o gingaşă crenguţă de brad, cu tremur cristalin de clopoţel, vocea Victoriei Costinean, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina, a făcut să răsune un duios colind pentru Naşterea sufletului poporului român.
La Muzeul etnografic regional, Elena Tărâţeanu, directoarea Muzeului „Mihai Eminescu”, şi gazda Olena Zatulovskaia au primit corul „George Enescu” al intelectualilor din Dorohoi, condus de Gheorghina Guşulei, originară din Ropcea. Invitaţi de Fundaţia civică „Gheorghe Asachi”, prin stăruinţa preşedintei Eugenia Cimborovici-Teodoreanu, coriştii, alături de elevele din Târnauca, Anastasia Maftei şi Corina Vornicu, au însufleţit melodios miracolul versurilor eminesciene. Major a încheiat minispectacolul grupul de bărbaţi al Corului „Dragoş Vodă” – cu un cântec istoric ce ne-aduce aminte că fraţii în veci vor fi fraţi, întărit de îndemnul să începem ziua de mâine cu „Deşteaptă-te române!”. Ne-am bucurat de această Zi aşa cum Eminescu ştia să se bucure de viaţă, dar şi ca nimeni altul să îndure calvarurile ei.
Maria TOACĂ
Fotografii de Vasile Zahariciuc