vineri, 8 mai 2015

Sfanta Liturghie




Accesand linkul de mai jos veti gasi partitura pentru Sfanta Liturghie in format Pdf , deasemenea puteti descarca si solfegiile pentru fiecare voce in parte in format .midi ,   http://catalin.francu.com/Music/liturghia/midi.zip

Festivalul concurs de muzica corala "Cantecul national romanesc " Botosani editia I 7mai 2015

 Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani, sub patronajul Consiliului Judetean Botosani, a organizat Festivalul-concurs coral „Cantecul national romanesc”.Festivalul se afla la prima editie, si s-a desfasura in Sala Cinematografului Unirea, Pietonalul Unirii, joi 7 mai 2015, cu participarea poetului Marinel Tuca, invitatul special al manifestarii culturale fiind Grigore Lese.Programul festivalului:Ora 14.00 – evolutia artistica a corurilor participante;Ora 15.30 – gala laureatilor;Ora 16.00 – recital Grigore Lese. Corul George Enescu din Dorohoi a obtinut Premiul II. Dupa decernarea premiului organizatorii ne-au invitat in incinta Restaurantului Regina Maria unde memembrii corului au avut ocazia de a-l asculta pe maestrul Grigore Lese care, ca un adevarat profesor de muzica, ne-a impartasit cateva din tehnicile care stau la baza muzicii traditionale romanesti .









joi, 16 ianuarie 2014

Ne ocroteste si ne invesniceste



Semne bune anul are (ar trebui să aibă) şi pentru noi, românii din Cernăuţi, deoarece l-am început ca întotdeauna cu Eminescu. Inimile noastre au bătut în unison cu întreg neamul care are o Ţară, indiferent de locul unde i-a fost sortit să trăiască. Este citadela pe care o numim cu dragoste şi mândrie România, căci„Eminescu-i România,/ Tăinuită în cuvânt”, după cum scria Adrian Păunescu, versurile prinzând aripi de cântec răscolitor. Pretutindeni unde există viţă românească, în ziua de miercuri, la 15 ianuarie, s-a vorbit, s-a cântat, s-a recitat din şi despre Eminescu. S-a visat şi s-a zburat cu Eminescu, căci la El găsim sentimentul de libertate pe care îl dă visul şi numai la El venim după adevărul care ne face liberi. La Cernăuţi s-a cântat şi s-a recitat cu mai mult suflet, cu mai profundă afecţiune decât pe tărâmurile unde românii au parte de libertate şi adevăr. La noi Eminescu e mai presus de sintagma „Poetul nepereche”, El purtând simbolul unicei salvări şi ultimei speranţe de dăinuire a fiinţei naţionale. Suntem copiii Lui – buni sau răi, recunoscători sau ingraţi, păstrători sau demolatori de identitate. Odată ce am avut norocul să ne naştem români, suntem deopotrivă ai lui Eminescu, măcar în zilele când îi preamărim Naşterea şi îi comemorăm trecerea în Eternitate.
Noi, chipuri de lut, am privit în dimineaţa de 15 ianuarie mai visători la Luceafăr, păşind pe urmele marelui noroc de a avea la Cernăuţi două statui ale Poetului, plasate în locuri ce i-au marcat adolescenţa. La poarta Casei lui Aron Pumnul primii întâlniţi au fost tinerii de la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii „Yuri Fedkovyci” – studenţii dnei dr. doc. Lora Bostan, distinsă în ajun cu premiul „Mihai Eminescu”, decernat de Liceul particular nr. 1 din Suceava. M-am pornit de acasă mai devreme, cu gândul că voi avea timp să intru în pridvorul Casei unde-şi petrecea nopţile albe, pierdut în universul cărţilor, copilul Mihăiţă Eminovici. Dar curtea era deja arhiplină, iniţiatorul florilegiului omagial, poetul Ilie T. Zegrea, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, anunţând tradiţionala ceremonie de depunere a florilor din partea societăţilor naţionale româneşti, oaspeţilor din judeţul Suceava, Consulatului General al României la Cernăuţi, prezent in corpore.
Un moment de vârf l-a trăit pe muntele de lumină al Luceafărului poetul, traducătorul, istoricul literar, distinsul om de cultură, Mircea Lutic, învrednicit de cea mai înaltă apreciere a creaţiei sale – Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, pentru poezie pe anul 2011. Un preambul edificator la acest eveniment de excepţie pentru comunitatea noastră l-a făcut scriitorul Vasile Tărâţeanu, membru de onoare al Academiei Române, care a menţionat că nu există alt loc mai semnificativ pentru înmânarea acestei prestigioase distincţii, subtilizând că premiul decernat lui Mircea Lutic pentru culegerea de versuri „Arminden cu heruvimi” ne onorează pe toţi intelectualii români din Bucovina. Deoarece în virtutea circumstanţelor familiale n-a avut posibilitatea să se deplaseze la Bucureşti şi să asiste la solemnitatea Academiei Române, înalta distincţie i-a fost înmânată de Consulul General al României la Cernăuţi, dna Eleonora Moldovan. Discursul pe care Mircea Lutic l-ar fi rostit în mediul academic i-a fost rezumat de efervescenţa emoţiilor la câteva trepidante cuvinte: „Consider locul acesta mult mai apropiat de prezenţa fizică şi spirituală a marelui nostru Poet. E un moment de vârf al existenţei mele că modesta-mi activitate a devenit cunoscută în cel mai înalt forum al culturii române, iar cartea mi-a fost citită de o bună parte a membrilor Academiei Române. Sunt recunoscător lui Vasile Tărâţeanu că a contribuit ca volumul să fie citit de mari personalităţi, învrednicindu-se de atenţia domniilor lor. E o mare onoare pentru mine”.
Exprimându-şi sentimentele de bucurie de a fi împreună în această Zi mare care, de fapt, e o stare permanentă de spirit pentru românii ce l-au luat pe Eminescu drept model de slujire neamului, Consulul General al României la Cernăuţi, dna Eleonora Moldovan, a adresat mulţumiri tuturor organizatorilor şi persoanelor prezente. În special a stăruit asupra faptului că data naşterii lui Eminescu a devenit şi Ziua Culturii Române – sărbătoarea reîntregirii spirituale: „E un lucru esenţial pentru fiecare român să vină de fiecare dată la o întâlnire cu Eminescu, pentru că e un prilej de a ne reculege, un remediu de a ne păstra conştiinţa naţională pură, vie şi curată. Vă doresc ca întâlnirile cu Eminescu să le aveţi zilnic, pentru că ele sunt şi atunci când ne amintim de poezia eminesciană, şi când ne aprofundăm în cugetările filozofice ale Poetului. Modelul spiritual, moral, cultural Eminescu să ne călăuzească paşii şi să avem mereu parte de asemenea întâlniri eminesciene. La mulţi ani Eminescu, la mulţi ani Ziua Culturii Române!”.
Dna Lora Bostan a vorbit despre lucruri ce le transmite în permanenţă studenţilor ei: cunoaşterea corectă a vieţii şi operei eminesciene ne poate zidi frumos, vertical, ca un turn de mănăstire ştefaniană. Această cunoaştere începe de la primii paşi ai elevului Mihăiţă Eminovici prin Cernăuţi, simbolică fiind manifestarea organizată cu o zi înainte la sediul Societăţii „Mihai Eminescu”, unde arhivistul Dragoş Olaru a realizat virtual un periplu prin locurile marcate de prezenţa lui Eminescu la Cernăuţi. „A fost o excursie spirituală în trecutul şi valorile noastre. Ne-am îndepărtat în timp şi totodată ne-am apropiat de prezent. În această lume pragmatică se pierde legătura cu trecutul, cu limba maternă, cu însăşi fiinţa naţională. Nu Eminescu are nevoie de recunoaşterea noastră, ci noi avem nevoie de El pentru a ne păstra aşa cum am fost creaţi. Citindu-l, vedem că Eminescu înseamnă iubire de acest pământ, de limbă, istorie… Dacă vrem să-i avem aproape pe copiii şi nepoţii noştri, nu trebuie să-i îndepărtăm de la ramura acestui copac viguros. Eminescu va trăi cât va exista măcar un singur român …”.
Cuvintele de preţuire pentru Poetul nostru, ancorat temeinic în literatura universală şi în circuitul de valori umane, rostite de un oaspete din Lviv, Lesea Luţik, preşedinta societăţii huţulilor de acolo, ne dau certitudinea că Eminescu este alesul viitorului, numele fiindu-i purtat prin secole indiferent de spiritul neadormit al românilor. Dar, spre deosebire de geniul eminescian, lucrurile materiale care l-au înconjurat au o durată efemeră, dacă sunt lăsate în voia sorţii. De data aceasta nu s-a suflat o vorbă despre starea degradantă a Casei lui Aron Pumnul. În 24 de ani de când a fost readus Eminescu în faţa ei ne-am înălţat, la figurat vorbind, turnuri de iubire pentru Poet. Au apărut prin localităţile noastre lăcaşe măreţe de închinare, numai pentru cea mai de valoare biserică a sufletului – Muzeul „Mihai Eminescu” – nu se găsesc, nu se pot aduna mijloace. Se vede că cercetarea teoretică a adevărului eminescian necesită mai uşoare eforturi decât restaurarea unei Case.
…Însoţiţi de melodiile corului „Dragoş Vodă”, cu buchete tricolore, exponenţii comunităţii româneşti, având alături şi reprezentanţi ai autorităţilor regionale, au troienit cu flori statuia Poetului din centrul oraşului. Iar la Biblioteca regională „Myhailo Ivasiuk” Eminescu a tronat în împărăţia cărţilor. Prin recitalul de poezie şi melodiile interpretate de talentatul chitarist Dumitru Facas, studenţii dnei Lora Bostan au conturat formula „Eminescu înseamnă iubire”, iar eleva Maria Hrizeliuc de la ŞM Voloca, îndrumată de profesorul Nicolae Mintencu, a cântat şi a recitat „Glossă”, denotând profunda înţelegere că „Viitorul şi trecutul/ sunt a filei două feţe, /Vede-n capăt începutul/ Cine ştie să le-nveţe;”.
Recitalul tinerilor l-a inspirat pe oaspetele sucevean, laureatul premiului „Lucian Blaga” al Academiei Române, Constantin Hrehor, poet, publicist şi părinte spiritual a câtorva mii de enoriaşi, să invoce copilăria lui Eminescu la Cernăuţi, Casa lui Aron Pumnul urmând să devină un bun de patrimoniu pentru toată România:„Însuşi Eminescu este o casă a românilor, pe temelie de piatră, în mijloc cu o pâine mare din care ne hrănim şi ne înveşnicim”. Şoaptele lui Eminescu au străbătut din cărţile prezentate de Mircea Lutic („Vistieria tăcerii” de Elena Mariţa – o întrupare de metafore poetice ideale) şi Ştefan Broască („Cultivatorii de iluzii” de Ilie T. Zegrea– o culegere de subtilă eleganţă din colecţia „Opera omnia, poezie contemporană). Ambele volume sunt reprezentative pentru autori şi, desigur, merită o prezentare aparte. Menţionăm că Ilie T. Zegrea a venit la sărbătoarea eminesciană şi cu trei numere ale revistei scriitorilor români din Cernăuţi „Septentrion Literar”, iar Vasile Tărâţeanu – cu o desagă de cărţi de diverşi autori, consacrate Poetului Naţional. La capitolul lansării de carte s-a încadrat şi monografia comunei Poiana Stampei, promovată de Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, fiind de faţă autorii – Ioan şi Paraschiva Abodnăriţei de la Vatra Dornei. Cu o gingaşă crenguţă de brad, cu tremur cristalin de clopoţel, vocea Victoriei Costinean, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina, a făcut să răsune un duios colind pentru Naşterea sufletului poporului român.
La Muzeul etnografic regional, Elena Tărâţeanu, directoarea Muzeului „Mihai Eminescu”, şi gazda Olena Zatulovskaia au primit corul „George Enescu” al intelectualilor din Dorohoi, condus de Gheorghina Guşulei, originară din Ropcea. Invitaţi de Fundaţia civică „Gheorghe Asachi”, prin stăruinţa preşedintei Eugenia Cimborovici-Teodoreanu, coriştii, alături de elevele din Târnauca, Anastasia Maftei şi Corina Vornicu, au însufleţit melodios miracolul versurilor eminesciene. Major a încheiat minispectacolul grupul de bărbaţi al Corului „Dragoş Vodă” – cu un cântec istoric ce ne-aduce aminte că fraţii în veci vor fi fraţi, întărit de îndemnul să începem ziua de mâine cu „Deşteaptă-te române!”. Ne-am bucurat de această Zi aşa cum Eminescu ştia să se bucure de viaţă, dar şi ca nimeni altul să îndure calvarurile ei.
Maria TOACĂ
Fotografii de Vasile Zahariciuc

duminică, 15 decembrie 2013

Concursul International de colinde "O ce veste minunata !"


Sambata 14 decembrie 2013 Corul George Enescu Dorohoi a particpat la concursul international de colinde " O ce veste minunata!" care a avut loc la sala Teatrului Mihai Eminescu din Botosani. La concurs s-au inscris mai multe coruri din Botosani, Dorohoi, Rep. Moldova si Ucraina. Corul George Enescu a obtinut locul III.

„Colindul sfânt şi bun” - Seară memorabilă la Sala Teatrului din Dorohoi


Seara zilei de 30 noiembrie 2013, a fost una memorabilă pentru dorohoienii prezenţi în Sala Teatrului din Dorohoi. Aşa cum ne-a obişnuit, filiala „Frăţiei Ortodoxe Române” filiala Dorohoi, coordonată de dl. ing. Alexandru Ostafie, de curând având ca sprijin filiala „ATOR” Dorohoi, a organizat şi în acesr an seara de colinde care marchează sărbătoarea Sf. Ap. Andrei cel întâi chemat la apostolie şi care potrivit  istoriei, i-a creştinat pe străbunii noştri prin viu grai, fapt pentru care este numit Ocrotitorul României zi marcată ca sărbătoare naţională. 

Cuvântul de deschidere a fost ţinut de dl. ing. Alexandru Ostafie care a relevat importanţa şi frumuseţea vieţii creştine ce oferă bucurii pentru vremelnicie şi veşnicie deopotrivă, subliniind că stilul de viaţă creştin este stilul firesc de viaţă al omului constând în trăire creştină, hrană vie şi viaţă simplă. Acestea îngemănate conferă soluţia pentru toate problemele ivite în viaţa omului modern.
    
Prezentarea participanţilor a fost făcută de tânărul Gabriel Răileanu de la „ATOR” Dorohoi. Şirul colindelor a fost deschis de tânăra Antonia Botezatu, componentă a grupului folk coordonat de dl. prof. Liviu Ciulei. Colindul ei intitulat „Trei sferturi de cer” a trezit melancolia arhaicului, simplului şi frumosului.
    
Corul „HARIS” al Seminarului Teologic Liceal „Sf. Ioan Iacob” din Dorohoi a continuat cu un prim grupaj de colinde corale armonizate pentru cor bărbătesc, fiind urmat de  tânăra solistă folk Ecaterina Muha, care a amintit că „Vin colindătorii” aducând bucurie pentru cei care-i primesc, dar şi reproş pentru cei care au uitat să-şi deschidă inima pentru a primi colindul „sfânt şi bun”, închizându-se în auto-suficienţa modernismului egoist.
     
Glasurile cristaline ale fetelor din corul Liceului Tehnologic „Regina Maria”, dirijat de d-na prof. Gheorghina Guşulei au bucurat auzul şi inimile celor prezenţi. Corul mixt „HARISMA” al Seminarului dorohoian, dirijat de elevul Răzvan Sarafim-anul III Pastorală, a adus o suită de colinde din diferite zone ale ţării, fiind urmat de  tânăra solistă folk Petra-Luciana Cozma, care cu vocea suavă de copil a evocat sărbătorile de altădată.
    
Grupul vocal-instrumental „SYMBOL” de la Seminar, coordonat de dl. prof. Daniel Hariga, a dus un plus de ritm şi culoare atmosferei extraordinare deja create, prin acompaniamentul la acordeon dl. prof. Daniel Hariga şi saxofon Răzvan Sarafim. A urmat corul mixt dorohoian „George Enescu”, dirijat de d-na prof. Gheorghina Guşulei, care a oferit un buchet de colinde interpretate într-o manieră sobră şi elegantă. Introducerea a fost frazată de dl. prof. Corneliu Drescanu editorialist. Corul a aniversat 1 an de la înfiinţare, fiind continuatorul unei îndelungate tradiţii locale. A urmat tânărul Sebastian Ionel solist folk, colindând cu zor, în „Zori din zori”.
    
Corul copiilor de la Complexul „Floare de Colţ” coordonat de d-na Camelia Andrieş care a asigurat şi acompaniamentul la chitară, a  produs o adevărată efervescenţă prin glasurile curate şi coregrafia vivace, care au cucerit publicul spectator.
    
Tânărul Antonie Şoptică a încântat audienţa cu un grupaj de colinde interpretate la orgă, fiind  urmat de grupul vocal-instrumental al „ATOR” Dorohoi, coordonat de pr. Ciprian Şoptică.
    
Corul psaltic „AGNUS” al Seminarului Teologic, dirijat de elevul Răzvan Sarafim anul III Pastorală a adus o schimbare de registru, prin interpretarea Troparului Sf. Andrei şi a câtorva colinde interpretate în manieră bizantină, cor bărbătesc omofon, cu solişti şi dublu ison.
    
Spre final, corul „HARIS” dirijat de pr. prof. Constantin Muha, a interpretat un grupaj de colinde într-un tonus vioi şi măreţ.
     
Surpriza serii a constituit-o corul „CVARTSON” din Iaşi (format din studenţi la Conservator şi Teologie) dirijat de dl. Alexandru Darie student anul III la Conservatorul din Iaşi, venit special pentru acest moment deosebit al urbei Dorohoiului. Într-un spectru apoteotic, cei şase membri ai corului au interpretat colindul Sf. Andrei şi o suită de colinde complexe armonizate, care au ridicat spectatorii în picioare, într-o adevărată  reverie. 
      
În finalul serii, pr. Constantin Muha, a mulţumit celor care s-au ostenit pentru organizarea acestei seri minunate, care a adus o încărcătură spirituală deosebită, fiind totodată şi un regal al colindelor. S-a desprins ideea că „doina şi colinda sunt cele care reflectă trăirile interioare ale românului. Când este necăjit el se exprimă prin glasul doinei, iar când meditează la veşnicia lui, îşi bucură viaţa prin colind.”
       
Domnul ing. Alexandru Ostafie a subliniat faptul că în acest an filiala „FOR” Dorohoi împlineşte 20 de ani şi speră ca pe mai departe să fie alături de tinerii şi oamenii care au nevoie de cultură şi credinţă.
      
Intonarea de către întreaga sală a colindei „O, ce veste minunată” a creat o atmosferă plină de candoare şi sensibilitate, fiecare din cei prezenţi regăsindu-se în starea copilăriei şi a trăirii curate a idealurilor creştine. Cele peste 40 de colinde interpretate în stiluri şi maniere diferite, au reuşit să ţină publicul spectator într-o ambianţă reconfortantă pe parcursul celor două ore şi jumătate de spectacol, sala având toate locurile ocupate şi foarte mulţi ascultători pe culoare.
    
Alese mulţumiri conducerii Primăriei Dorohoi şi conducerii CMC Dorohoi, pentru acordarea sălii cu titlu gratuit. Pr. prof. Muha Constantin, directorul Seminarului Teologic Liceal „Sf. Ioan Iacob” Dorohoi


Mai multe fotografii AICI



luni, 11 noiembrie 2013

Comemorarea carturarului Gheorghe Asachi Herta 2013

Fundaţia Civică Raională „Gheorghe Asachi” Herţa, în colaborare cu Primăria şi Şcoala Medie din comuna Târnauca, au organizează, în ziua de sâmbătă, 9 noiembrie 2013, la Herţa şi Târnauca, o suită de manifestări cultural-artistice, ce s-au desfăşurat sub genericul „ IN MEMORIAM – GHEORGHE ASACHI (01.03.1788 – 12.11.1869)” şi a celei de a VII-a aniversări a Fundaţiei (2006-2013). 













La orele 10.00 la Biserica “Sfântul Spiridon” din Herţa a avut loc slujbă de pomenire a cărturarului Gheorghe Asachi, pictorilor Nicolae, Artur şi Paul Verona şi ctitorilor bisericii domneşti din Herţa ai familiei Holban.






 La orele 11.00 au avut loc depuneri de flori şi omagierea lui Gheorghe Asachi la Bustul acestuia din Parcul Central, Herţa, vizitarea Expoziţiei permanente “Pictorii familiei Verona” şi un spectacol omagial sub genericul: “Omul locul îl sfinţeşte”, cu participarea: artiştilor târnăuceni herţeni, şi a corului “George Enescu” din Dorohoi, condus de prof. Gheorghina Guşulei, poetului şi epigramistului Emil Ianuş.


 La aceste manifestări a participant si a luat cuvântul dna ELEONORA MOLDOVAN, Consul general la Consulatului General al României la Cernăuţi, parteneri ai fundaţiei din Ucraina, România şi Republica Moldova, ziarişti, studenţi, profesori şi elevi.


 La orele 15.00 la Căminul cultură Târnauca a avut loc o Întâlnire informală cu membrii şi invitaţii Fundaţiei “Gheorghe Asachi” Herţa şi lansarea Albumului muzical “Prutule, apă căruntă”, realizat de Casa de Discuri „Ijac Music Production” (România) cu participarea autoarei – interpretei Eugenia Cimborovici-Teodoreanu (acompaniament – orchestra profesionistă “Plai Moldovenesc” din Chişinău, dirijor Vladimir Serbuşcă). Urmează un reportaj din imagini foto si video realizate de Nicolae Hauca. 

 ***************************************************************************** ********************************************************************************************************************************************** ********************************************************
***************************************************************************** ******************************************************************************
   
                                        

miercuri, 9 octombrie 2013

duminică, 18 august 2013

Cronică muzicală - Concert eveniment, în ambianță enesciană




     Cu ocazia împlinirii a 132 de ani de la nașterea lui George Enescu, Muzeul Memorial „George Enescu” Dorohoi împreună cu Muzeul Județean Botoșani și Consiliul Județean Botoșani au organizat sâmbătă, 17 august 2013, un spectacol.



    „Am avut şansa să-mi desfăşor cariera la Filarmonica “George Enescu” din Bucureşti, parcurgând opera marelui muzician român, integral. Am înţeles, astfel, valoarea muzicii acestuia. La împlinirea a 132 de ani, de la naşterea lui George Enescu, apreciez că, acesta este cel mai mare compozitor, al secolului al XX-lea. Un interiorizat care se adresează sufletului, prin înlănţuirea sunetelor, fără a recurge la o muzică liniară. Apreciez Dorohoiul pentru iniţiativa acestei manifestări artistice, dar şi pentru faptul că, formează copiii, printr-o educaţie muzicală timpurie. Am întâlnit în această zi un adevărat centru cultural, ceea ce a confirmat o imagine pe care o aveam de la filarmonică, când primul solist, Ion Luca, era din acest oraş.” Am citat cuvintele prof. Nicolae Maxim (Universitatea “Transilvania” Braşov), care au prefaţat acest concert-eveniment, pe care l-a susţinut, la flaut, sâmbătă, la Muzeul “George Enescu” din Dorohoi, la a III-a ediţie a “Zilelor George Enescu”. 

     Nu foarte multe reprezentaţii muzicale dorohoiene, din ultimul timp, au arătat cu adevărat, emoţie, sincronism, precum acest concert cameral. Tălmăciri vibrante, fineţea în nuanţare (piano, crescendo, forte), fără edulcorări stridente şi patetisme, au fost notele, în exprimarea partiturilor abordate la flaut, de solistul Nicolae Maxim, care a redat cu o cuceritoare savoare creaţii muzicale, semnate de Bach, Bizet, Faure, Elenescu, Vasile Jianu, Doru Popovici. Corul dirijat de Gheorghina Guşulei şi-a asumat o adevărată provocare evidenţiind o intonaţie expresivă, pe un repertoriu de dificultate (sonor masiv), care a inclus piese pe versuri de Eminescu, receptate cu frenezie de melomanii prezenţi. Un moment distinct al acestei amiezi muzicale, dar şi meditative, l-a constituit interpretarea camerală elevilor pregătiţi de acelaşi cadru didactic - Maria Corolea, Alexandra Maria Ursache, Andreea Lungu, Ștefan Oprița, Liza Mihoc, Medeea Morariu, Todora Ciurariu-Aștefănoaiei, toți din Dorohoi și Șenia Ciurariu-Aștefănoaiei (Botoșani), care au stârnit admiraţia, prin acurateţea resurselor de a reda la pian, lucrări de virtuozitate ale compozitorilor: Beethoven, Mozart, Diiabelli, Bertini. Finalul concertului i-a aparţinut lui Silvestru Bidaşcu, care a dăruit spectatorilor, interpretarea unei suite de prelucrări folclorice, la acordeon, într-o manieră subtilă, plină de rafinament, preluată aidoma uneia dintr-o “livadă cu fel de fel de glasuri”. (Cornelius Drescanu).
     Sursa : DorohoiNews FOTO

miercuri, 31 iulie 2013

Lansare de carte prof. dirijor Gheorghe Cojocaru







foto: Catalin Puscasu


A trait prin si pentru muzica. A indrumat mii de elevi pe aceasta cale si s-a remarcat cu grupurile corale la nivel national si international. La 11 ani de moartea profesorului Gheorghe Cojocariu de la Liceul Teoretic "Nicolae Iorga", sotia sa, Maria Cojocariu a lansat o carte in memoria acestuia. Lucrarea intitulata "Dirijorul Gheorghe Cojocaru si corurile sale" a fost lansata, aseara, la Teatrul Mihai Eminescu in prezenta celor doi fii ai dirijorului, a fostilor elevi si prietenilor apropiati ai familiei. In cartea de 500 de pagini, Maria Cojocariu a nuantat cele mai importante episoade din viata sotului sau, Gheorghe Cojocariu. Profesor la Liceul Teoretic "Nicolae Iorga" din municipiul Botosani, acesta si-a dedicat viata muzicii corale. La aceasta lucrare, intitulata " "Dirijorul Gheorghe Cojocaru si corurile sale", femeia a muncit trei ani de zile. Cei prezenti in sala au apreciat curajul profesoarei Maria care s-a ambitionat sa duca la bun sfarsit aceasta lucrare. La lansarea de carte au urcat pe scena mai multe grupuri corale care au cantat in amintirea celui pentru care viata a insemnat muzica.













Sursa :


miercuri, 19 iunie 2013

Rapsodiile Române de George Enescu

Celebrele Rapsodii Române ale lui George Enescu nu mai au nevoie de niciun fel de prezentare elogioasă privind desăvârșirea lor muzicală. Ele au fost compuse în perioada 1901-1902 (la numai 21 ani!) la Paris, premiera a avut loc în data de 23 februarie 1903, într-un concert dirijat de compozitor și Eduard Wachmann la Ateneul Român, și au fost publicate în 1904 la editura muzicală pariziană Enoch (Éditions Enoch). Subiectul acestui articol se va axa numai pe fondul melodic constituent al acestor două compoziții, despre care se știe foarte puțin. Acest fond reprezintă o serie de melodii populare urbane muntenești, cântate cu multă măiestrie și popularizate, răspândite de marii lăutari contemporani cu compozitorul nostru (Cristache Ciolac, familia de lăutari și muzicieni Dinicu), dar și melodii țărănești, din Moldova, pe care le găsim în a doua rapsodie, cu mici excepții însă. Vom vedea că avem de-a face și cu teme de factură cultă, nu numai folclorică (un marș militar, melodia unui dans popular stilizat etc.).
Rapsodia Română nr. 1, cu caracter sărbătoresc, dinamic, vesel, dansant, mult mai cunoscută decât a doua, începe cu Am un leu și vreau să-l beau, despre care se spune, din câte am citit în mediul virtual, că ar fi fost culeasă de compozitor de la lăutarul Lae Chioru. Dar iată ce declară marele nostru muzicolog și lexicograf Viorel Cosma în cartea sa, „București: Citadela seculară a lăutarilor români (1550-1950)”:
Melodia populară Am un leu și vreau să-l beau circula foarte mult și în Transilvania după Expoziția de la Paris din 1889, unde toți lăutarii români și maghiari o cântau la petreceri. Când s-a publicat pentru prima oară la editorul Constantin Gebauer din București, piesa purta specificarea„melodie eroică din Transilvania” (sic!), fapt care confirmă larga ei răspândire peste munții Carpați. George Enescu a valorificat-o în Rapsodia Română nr. 1, exact în forma executată de Angheluș Dinicu la nai și de Cristache Ciolac la vioară, fiindcă tema de început a piesei enesciene pentru orchestră este atacată în partitura generală de flaut (deci de către un instrument de suflat, similar cu sonoritatea naiului).
Nu avem niciun motiv ca să punem la îndoială informațiile oferite de Viorel Cosma.
„Am un leu și vreau să-l beau,
Dar nici ăla nu-i al meu!
Dar ce-mi pasă mie, zău,
Dacă fac cu el ce vreau?”
Urmează apoi Hora lui Dobrică, al cărei creator este lăutarul Dobrică Marinescu, originar din Ploiești, „leagănul marilor lăutari din secolele XIX și XX”, un bun violonist și notist (știa notele muzicale). În seara de 7 februarie 1859, taraful tatălui său – Dima Marin Cobzaru – a fost angajat să cânte domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care se afla în prima sa vizită la Ploiești. Dima l-a lăsat pe fiul său să conducă taraful. Domnitorul a fost încântat de recital, în special de Dobre (alintat Dobrică), căruia i-a oferit cinci galbeni – trei pentru el și doi pentru ceilalți muzicanți. În urma acestui succes, Dobrică a fost desemnat de tatăl său „starostele” tarafului. El a mai lăsat posterității și o sârbă care îi poartă numele.
Cântecul patriotic Mugur, mugurel, creație a episcopului Ilarion al Argeșului, pe muzica unui anume Pavel, datează din vremea Revoluției de la 1821 (condusă de Tudor Vladimirescu) și a cunoscut o largă circulație în acea perioadă, pe teritoriul valah (mai multe detalii aici). Putem spune că a suferit un proces de „folclorizare”. Mai jos avem varianta orchestrală executată de Orchestra populară „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii de Stat „George Enescu”, dirijor Nicu Stănescu, pe care am considerat-o cât de cât apropiată de fragmentul rafinat de Enescu în creația sa. Mai există variante vocale cu Tudor Gheorghe, formația „Anton Pann”, lăutarul Constantin Eftimiu etc.
„Mugur, mugurel,
Ia fă-te mai măricel,
Că ne-am săturat de iarnă
Și de răutate-n țară!”
Un alt joc (dans) popular prezent în acest regal muzical este Hora de la moară (sauHora morii).
Din punctul meu de vedere, această horă este chiar interesantă prin faptul că are dublă cetățenie! Deosebita formație vocal-instrumentală de muzică veche „Anton Pann” ne-a demonstrat că are un omolog grec – Karotseris!
Chiar George Enescu a subliniat într-un interviu influențele orientale asupra muzicii noastre populare, care se resimt cel mai bine în cântecele din culegerile lui Anton Pann:
Nu se poate susține că muzica noastră populară are un caracter bine definit național. Bourgault Ducoudray a publicat o colecție întreagă de cântece populare grecești (Chansons populaires grecques) în care se găsesc mai multe bucăți care seamănă perfect cu ariile noastre populare. S-a întâmplat cu muzica noastră națională ceea ce s-a întâmplat și cu ființa noastră etnică. După cum sângele nostru este un amestec din toate soiurile de neamuri, care au trecut prin această parte a Europei, tot așa și muzica noastră națională a păstrat accente, răsunete, influențe din cântecele acelor popoare. De aceea cântecele noastre naționale au o bază orientală.
– Interviu cu George Enescu despre muzica românească, în Revista „Flacăra”, 8 septembrie 1912, Anul I, nr. 47
Și, în final, totul se încheie maiestuos cu renumita Ciocârlie, o piesă concertantă de mare virtuozitate – definitivată de naistul Angheluș Dinicu (1838-1905), bunicul lui Grigoraș Dinicu – care, în interpretarea sa și a violonistului Sava Pădureanu (1848-1918), a făcut senzație la Expoziția Universală de la Paris din 1889, astfel că cei doi lăutari și tarafurile lor au câștigat medalia de aur la concursul internațional de lăutari organizat în cadrul Expoziției!
Era o minune Ciocârlia asta și era una din cele mai prețioase nestemate ale repertoriului lăutăresc. O pusese pe note Angheluș Dinicu, pentru Expoziția de la Paris, și o publicase editorul Leopold Stern, dar ea nu părea să fie o compoziție originală, ci mai curând prelucrarea și îmbogățirea unor încercări mai vechi.
– George Sbârcea
Se pare că piesele Hora lui Dobrică, Mugur, mugurel, Hora morii și Sârba lui Pompieru, valorificate de George Enescu, s-au aflat și într-o serie de caiete denumită Dinicu-Album (1890), pusă la punct de violonistul Gheorghe A. Dinicu (1863-1930), pe care, foarte probabil, a deținut-o și compozitorul, mai ales că era un apropiat al violoncelistului Dimitrie A. Dinicu (1868-1936), fratele violonistului de mai sus. Amândoi erau fiii lui Angheluș Dinicu. Este bine de precizat că acești lăutari care au creat și au popularizat aceste melodii erau din Muntenia (București, Ploiești), și nu din Moldova. Această confuzie s-a creat din simplul motiv că Enescu era originar din Moldova (Liveni-Vârnav, jud. Botoșani).
În loc de încheiere:
La secunda 31 îl putem surprinde pe George Enescu în postura de spectator, într-unAthenaevm foarte de diferit față de cel de astăzi!