miercuri, 23 ianuarie 2013

File de istorie


Corul, George Enescu este continuatorul corului înfiinţat în anul 1844.
 Înfiinţarea corului oraşului este strâns legată de testamentul lui Dimitrie Vârgolici, fost cetăţean generos al Dorohoiului, care, pătruns de dragostea pentru arta muzicală, a donat în 1857 casa pentru Şcoala de Fete Nr 1, cu condiţia ca primăria, să întreţină o şcoală de cântări”. Aplicarea în practica a acestei prevederi testamentale se va realiza mult mai târziu la insistenţele profesorului de muzică Ştefan Ionescu, absolvent al Conservatorului din Iaşi, numit cântăreţ I la Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi, la 22 iulie 1882. El solicită postul de profesor de muzică vocală la Gimnaziul din oraş, obligându-se să înfiinţeze o clasă pentru cântările bisericeşti şi muzică vocală la Şcoala de Băieţi din oraş, din care să se poată forma un cor.
Primăria nu-i aprobă orele de muzică de la gimnaziu (care erau predate de preotul C.Ciocoiu), în schimb îi aprobă predarea muzicii la Şcoala de Băieţi Nr 1, Gheorghe Asache”, începând cu 1 aprilie 1884, fixându-i în buget câte 40 de lei lunar pentru formarea unui cor vocal cu elevii şcolii primare. Abia la 16 septembrie 1884, Consiliul Orăşenesc Dorohoi aprobă înfiinţarea corului comunei urbane, dispunând a i se plăti dirijorului o diurnă de 10 lei pe lună, pe lângă salariul său şi mici lefi de 5-10 şi 15 lei pe lună elevilor care vor dovedi, asiduitate la studiul muzicii vocale”.

Primăria a stabilit şi scopul acestui cor:" Să contribuie la o mai mare strălucire a îndeplinirii serviciului divin, însă, în acelaşi timp să răspândească gustul muzicii noastre naţionale, prin producţiuni artistice, care să facă poporul să prindă mai multă iubire de ea şi să o cultive."
Îl vom întâlni în arhivă şi sub denumirea de," Corul ceremonial şi religios al urbei Dorohoi".
Corul de sub conducerea lui Ştefan Ionescu a înregistrat succese de la an la an, fiind apreciat în judeţ şi în afara lui. Programele corale susţinute cuprindeau piese originale, româneşti, în general cu caracter patriotic, printre care:, Hora de la Plevna”, Cântul lui Ştefan cel Mare”, Deşteaptă-te, române!”, Fraţi români”, Trompetele răsună”.
După 23 de ani de activitate a lui Ştefan Ionescu, conducerea corului este preluată de Mihail Grigore Posluşnicu, absolvent al Conservatorului din Iaşi, cu o practică corală de 12 ani în corul Mitropoliei Moldovei de sub conducerea maestrului Gavriil Musicescu, fost, maestru de canto” la Liceul, Anastasie Başotă” din Pomârla şi profesor de muzică la Gimnaziul, Grigore Ghica” Dorohoi. Noul dirijor desfăşoară o bogată activitate apreciată de conducerea oraşului. În cei 7 ani cât a fost în fruntea corului din Dorohoi (1907-1913), Mihail Grigore Posluşnicu a educat din punct de vedere muzical un număr considerabil de elemente corale, încurajând în mod deosebit muzica populară, a creat o selectă bibliotecă muzicală, a adunat material pentru lucrările sale de specialitate, a ridicat mult prestigiul corului dorohoian, cunoscut în toată ţara prin repertoriul său bogat, prin profesionalismul ajuns la cele mai înalte cote, situându-se după corurile din Iaşi şi Bucureşti.
 La 1 noiembrie 1913 se transferă la Liceul, A.T. Laurian” Botoşani. La conducerea corului rămâne Haralamb Z. Manoliu, înlocuit la 1 martie 1914 de C.I Baciu, maestru de muzică la Gimnaziul, Grigore Ghica Voievod”.


În preajma anului financiar 1914-1915, primăria Dorohoi intenţiona o nouă organizare a corului sau desfiinţarea lui pentru economii la buget. Intervine Epitropia Bisericii, Vârgolici, care cere să nu se desfiinţeze corul pentru că, Parohia a fost deservită de cor fără întrerupere de peste 30 de ani; a servit ca emulaţiune în organizarea de coruri unor oraşe ca Fălticeni, Piatra-Neamţ, Botoşani şi altele; şi-a dat totdeauna concursul cu ocazia sărbătorilor naţionale, şcolare, solemnităţilor organizate de Ateneul din Dorohoi, alte instituţii culturale ori a diverselor opere de binefacere; a înălţat inimile soldaţilor cu ocazia mobilizărilor, prin frumoase imnuri patriotice; a respectat gustul muzicii româneşti, folosind un repertoriu cu texte şi melodii culese din toate regiunile româneşti.” Aceste argumente determină continuarea activităţii corului, dar 1 noiembrie 1914, C.I Baciu intră într-un concediu medical prelungit şi nu mai revine la Dorohoi.
 Tradiţiile bogate ale corului sunt continuate de dirijori ca: H.Z.Manoliu, C.Ciocârlan, N.Popovici, Gh.Gh. Vasiliu şi alţii. De la cei 8 corişti prevăzuţi de a fi plătiţi din bugetul anului 1884, s-a ajuns la peste 50 între cele două războaie mondiale, în afara elevilor de la şcolile din oraş. Printre membrii corului retribuiţi de primărie pentru această muncă şi care au activat pentru o perioadă lungă de timp consemnăm pe Gh Andrieşescu şi fiul său Ion Andrieşescu (viitorul arheolog), Maria şi Ilie Cocea, Maria Posluşnicu, Elena Grumăzescu, Teodor Zaiţ şi alţi 41.
 În anii socialismului, corul din Dorohoi, cuprinzând peste 100 de persoane a fost condus de dirijorii N.Guragata, V.Dumbravă, I.Bălan, Alexandru Gheorghe.
În anul 1964 la cârma corului, George Enescu” este numit profesorul Vasile Nistor, care îl conduce până în anul 1969, dată când îl predă profesorului Nicolae Guragata.
În perioada anilor 1968-1969, Vasile Nistor este încadrat ca profesor şi director la Şcoala Generală Nr 2 din Dorohoi. Din 1969-1971 funcţionează ca profesor de muzică la Şcoala Nr 1 Dorohoi. Între anii 1971-1975 îşi continuă activitatea la Şcoala Generală Nr 7 din Dorohoi ca profesor şi director. Dorinţa de a se perfecţiona mereu il ajută să-şi urmeze studiile şi la Conservatorul, Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, în perioada 1972-1974 la Facultatea de Compoziţie şi Muzicologie, specialitatea, Profesori de muzică fără frecvenţă”. Terminând cu succes studiile şi devenind profesor I, ocupă locul de profesor de muzică la Liceul, Grigore Ghica” din Dorohoi în perioada 1975-1977.
Începând cu anul 1977 şi până la ieşirea la pensie în anul şcolar 1997-1998, profesează la Şcoala Generală Nr 5, Spiru Haret” Dorohoi, perioada în care, pentru scurt timp, a ocupat şi postul de director (1989-1990). Menţionez, că paralel cu activitatea didactică din anul 1972, revine la cârma corului, George Enescu” şi-l conduce până în anul 1990, an în care acest valoros cor şi-a încetat activitatea.






Sursa: Lucrare Grad I prof. Gusulei Gheorghina


Un comentariu:

  1. O ascendenta nobila care, cu siguranta, o sa motiveze corul de azi sa ramana in istoria comunitatii noastre! gsimi25

    RăspundețiȘtergere